sâmbătă, 11 septembrie 2010

Keep talking...

Ați avut vreodată senzația că unii oameni, deja morți, trăiesc de fapt și suntem cu toții contemporani unii cu alții ? Ați trăit pe pielea voastră starea continuum-ului spațio-temporal al lui Einstein ? Poate că da, însă e foarte ușor, și de altfel rațional, să îți spui în astfel de momente că totul e doar în imaginația ta. E foarte justificabil să gândim așa, dar pe mine mă intrigă vorba lui Picasso. Nu mai rețin exprimarea dar sensul ei era că tot ceea ce ne putem noi imagina există în realitate (indiferent dacă asta e perceptibil cu mijloacele actuale ale științei), altfel imaginația noastră ar veni din neant, ori asta e, cred eu, cu mult mai absurd decât să pretinzi că SIGUR (în ”minunatele” argumentări de genul: Biblia are dreptate pentru că are dreptate) există Dumnezeu (deși ”existența” lui Dumnezeu a creat și ea poate cele mai mari orori făcute de oameni în numele Lui). Imaginația are cauze, și ea trebuie luată în calcul dacă tot vrem să fim adevărați ”raționaliști”, oameni cu ”spirit științific”, pentru că ăsta e ”trend-ul” în ultimele două secole. ”Inconștientul colectiv” nu mi se pare că explică decât un anumit ”mod de lucru” al imaginației, însă nu află cauza...nu știm încă de când și de ce anumite idei sau imagini se instalează în imaginația noastră...Nu știm ce le provoacă, doar găsim trepte intermediare, frânturi, dar pretindem foarte ușor că știm ceva despre ființa umană. Eu cred că domeniul cunoașterii omului în intimitatea sa este încă departe de a putea afla ceva cu siguranță REAL despre om. Există doar argumentări mai puternice sau mai slabe pentru a susține teoriile. ATÂT ! Cine pretinde că știe mai mult despre om e pe veci un mare ipocrit în fața mea (indiferent dacă e psiholog, psihiatru, sau preot). Dacă tot vrem să fim ”realiști” hai să o facem serios ! Ar trebui să nu ne mai copilărim în a afla CINE are dreptate....asta nu este esențial, esențial este ADEVĂRUL, așa în puținul în care se oferă el cunoașterii...Prin urmare eu nu pretind că știu ceva cu siguranță, dar îmi place să visez cu ochii deschiși, fără a face din visul meu o ”realitate” pe care să o impun celorlalți prin tot felul de mijloace de propagandă. Oare când va veni ziua în care vom scăpa de toate aceste false realități impuse religios sau politic sau în ambele moduri simultan, când oare vom încerca pentru prima dată să deschidem ochii și să privim SINCER, fără clișee sau prejudecăți, realitatea ? Cred că asta e maturizarea de care are nevoie omenirea...Așadar mie, în imaginația mea, mi se pare că anumiți oameni au intervenit în viața mea în anumite momente pe care nu le cred întâmplătoare. Mi s-a întâmplat cu Beethoven acum vreo 5 ani când nu știu ce aș fi făcut dacă nu dădeam (EXACT atunci) peste ultimele sale cvartete (Op. 127, 130, 131, 132, 133 Marea Fugă, 135). Ce am învățat de la Beethoven atunci ? Am învățat că dacă vreau cu adevărat să cânt, să fac muzică, atunci NU trebuie să mă mai raportez la ce cred alții că pot sau nu pot eu face, că dacă vreau să cânt, mai mult decât orice pe lumea asta, nu trebuie decât să fac asta, fără a mai aștepta nimic, nici succes, nici insucces, nici laudă, nici dojană, nici o raportare, nici un lanț, nici vreun om care vrea să-și satisfacă frustrările sau să și le depășească prin mine distrugând astfel și cât a mai rămas din viața lui, și viața mea. Cred că am ceva de spus în muzică și îmi dau mesajul fără să mai întreb dacă are cineva nevoie de el sau nu. Normal că mă mai întreb și acum (ca orice om), dar NU mai am o problemă capitală în asta. Este principiul ”just play”...Asta e tot ce trebuie să fac, în timpul care mi se oferă pentru asta. Acum...după 5 ani de la o experiență de ”continuum spațio-temporal” similară...a intrat în viața mea Hermann Hesse. Am citit Siddhartha, Lupul de stepă, Narcis și Gură de Aur, iar acum citesc Călătorie spre Soare-Răsare. De această dată învăț mai greu decât data trecută. Lecția e mult mai grea. Învăț să fiu mai înțelegător cu mine însumi și cu toți oamenii. Nu neaparat mai tolerant, pentru că deja acest cuvânt începe să mă dezguste când văd teoriile din vest despre a fi ”politically correct”, adică a fi tolerant cu intoleranța...Învăț totuși, în ritm foarte lent și cu mari greutăți, că în fiecare criminal stă sfântul în așteptare, și că în fiecare sfânt criminalul, că totul se produce nu în timp, ci în simultaneitate (greu de perceput când ne gândim la faptul că toți avem moartea în față, ne privește, stă la pândă în orice moment). Învăț cum nu poți fi moral, sau bun, fără a fi sincer cu tine, altfel toate așa-zisele virtuți se prăbușesc mai devreme sau mai târziu și fără să-ți ceară voie, fără să te anunțe, mulți nu află niciodată câte virtuți au cu adevărat și câte i-au părăsit demult sau nu le-au avut niciodată...De fapt a avea virtute NU este un scop (ci o falsificare încă din plecare)...un adevărat scop în viață este de a fi SINCER, orice altceva se va adăuga de la sine, sau nu, oricum, măcar nu trăiești într-o mare iluzie despre tine...Dacă nu ești sincer cu tine și cu ceilalți, vei fi continuu suspicios, deci nu vei primi nimic bun pentru că nici măcar nu vei putea să percepi ceva de după zidul suspiciunii. În relațiile cu oamenii trebuie plecat de la prezumția nevinovăției, nu de la vinovăție, ca și când tu ești o cetate fortificată care se apără continuu, trage la foc continuu în oricine se apropie, dușman sau prieten. În acest mod nimic bun nu e posibil, numai haos, răutate gratuită, minciună întreținută cu bună știință. Învăț cât de buni pot fi oamenii viciați și cât de răi oamenii virtuoși. Învăț de la personaje care au avut curajul să sfideze orice instituție umană, biserică, familie, morală, rațiune, ”bunăstarea” oamenilor ”așezați la casa lor”, în încercarea nebună de a demasca minciuna și de a-și găsi propriile răspunsuri, nu cele învățate de-a gata. Unii reușesc, alții nu, dar toți sunt sinceri, toți sunt căutători aprigi, toți știu că e mai bine să mergi pe un drum fără destinație sigură, decât să stai și să te întrebi o viață întreagă ”what if ?”, doar pentru că în loc să afli dacă nu cumva poți fi fericit, ai preferat să fii ”moral”, ”familist”, ”credincios” (”ateu”), ”rațional”, preluând continuu roluri neasumate, purtând măști, doar pentru că ”altfel societatea ar ajunge la anarhie, dacă toți am merge pe drumul nostru”. Și ????????????!!!!!!!!!!!!!!!!!  Depinde ce vrem să alegem de fapt, anarhia minciunii sau anarhia adevărului...Am văzut deja cu toții cât de anarhică este minciuna, oricât de organizată pare ea, am văzut de mii de ani rezultatele ei, copii ei. Poate anarhia adevărului nu ar fi așa de ”democratică”, de ”liberă”, de ”corectă politic”, de ”tolerantă”, de ”bazată pe principiul egalității drepturilor omului”, de ”credincioasă” (”In God We Trust”)...Poate ne oprim toți din graba asta nebună spre NIMIC și stăm puțin de vorbă fără a găsi motive pentru a ne simți continuu ”ofensați”...Pink Floyd - Keep Talking...

”For millions of years mankind lived just like the animals
Then something happenend which unleashed the power of our imagination
We learned to talk

There's a silence surrounding me
I can't seem to think straight
I'll sit in the corner
No one can bother me
I think I should speak now ___________ Why won't you talk to me
I can't seem to speak now ____________ You never talk to me
My words won't come out right ________ What are you thinking
I feel like I'm drowning _____________ What are you feeling
I'm feeling weak now _________________ Why won't you talk to me
But I can't show my weakness _________ You never talk to me
I sometimes wonder ___________________ What are you thinking
Where do we go from here _____________ What are you feeling

It doesn't have to be like this
All we need to do is make sure we keep talking

Why won't you talk to me _____________ I feel like I'm drowning
You never talk to me _________________ You know I can't breathe now
What are you thinking ________________ We're going nowhere
What are you feeling _________________ We're going nowhere

Why won't you talk to me
You never talk to me
What are you thinking
Where do we go from here

It doesn't have to be like this
All we need to do is make sure we keep talking”

...