Ovidiu Pârjol: Despre distanţa "sanitară"

marți, 2 noiembrie 2010

Despre distanţa "sanitară"

Despre nesinceritatea motivată "medical", "clinic", despre nesinceritatea "sănătoasă" mintal...despre psihicul nostru fragil...Iată cum îmi scapă ceva fundamental pentru relaţiile omului: distanţa "sanitară". Îmi scapă dreptul omului de a se proteja de o interferenţă pentru că într-un anumit moment are prea multe pe cap pentru a mai face faţă altuia. Asta nu înseamnă că există neaparat suspiciune sau ceva murdar la mijloc, ci pur şi simplu e greu, e înfiorător câteodată să-ţi faci ţie faţă, decum altuia. În astfel de momente eşti nevoit să păstrezi distanţa mai ales faţă de persoane unde simţi că orice legătură profundă te poate arde pe dinăuntru...o astfel de relaţie poate fi revelatoare, "mântuitoare", poate fi o experienţă fundamentală, nepreţuită, dar nu îşi găseşte timpul şi locul încă...Astfel eşti nevoit să amâni experienţe care îţi pot schimba viaţa, te pot transforma (în bine sau rău, nu contează, ambele experienţe sunt foarte relevante). Amâni totul pentru că eşti mult prea prins în altceva într-un anumit moment al vieţii tale. Nici o experienţă nu trebuie pierdută (dacă poate transforma, dacă poate mişca), dar unele experienţe trebuie luate pe rând, NU deodată, NU pentru că zice cineva...NU pentru că zice Ovidiu Pârjol...Da...asta am făcut toată viaţa...am forţat oamenii la experienţele mele, cărora EU le fac faţă, presupunând că ei nu au propriile lor experienţe la intensitate maximă, cu toată fiinţa lor. Am considerat ca premisă faptul că numai eu îmi pot asuma viaţa la maxim şi că eu "trezesc" oamenii la "viaţă". Am crezut că numai eu pot trăi intens şi că doar experienţele pe care le pot eu înţelege merită trăite de restul oamenilor. Ce iluzie dementă pot avea ! Nici nu sunt convins că aş putea scăpa de ea cu adevărat, pentru că observ cum m-a dus de nas atâţia ani ! Iată ce "bine" încercam eu să fac oamenilor ! Iată cum eu cel "sincer" sunt cel mai nesincer şi mai pervers dintre toţi !!! Iată cum doar EU contez pentru univers !!! Restul să facă bine să mă înţeleagă, or else !!!...E înfiorător ce am reuşit să fac !!! Pot să mă duc dracului !!! Nici nu înţeleg de ce dracu mai scriu chestia asta aici...Probabil din vanitate...din autosuficienţă...autoindulgenţă...Iată deci ce avem aici: o spovedanie publică, deci fără nici o valoare...Nici nu aş putea să cer vreodată cuiva iertare pentru aşa ceva...ar fi încă o vanitate...încă o implorare la atenţie...Nu înţeleg ce rost ar mai avea să mai comunic serios cu cineva pentru că eu NU comunic, eu doar mă folosesc de ceilalţi pentru a-mi manifesta setea nebună de a fi adulat, divinizat...Da, normal că cineva ar putea spune că noi toţi facem acelaşi lucru, dar eu cred că sunt "maestrul" la acest păcat...am o specializare în el începută precoce, pe la 5 ani...sunt, cred, de neîntrecut. So YOU keep talking, I don't think I will, anymore...Doamne ce fals mă simt !!! Sunt fals, fals, fals, FALS în fiecare gest, vorbă, acţiune !!! SUNT FALS PÂNĂ ŞI ÎN FALSITATEA MEA FALSĂ CE SE CREDE ADEVĂR DOAR PENTRU CĂ ARE ARGUMENTE !!!!!!!!!!!! Sunt fals !

7 comentarii:

Naicu2 noiembrie 2010 la 03:37
Cunosc senzaţia de efectiv căcat pe care ţi-o dă sintagma de "buricul pămîntului". Acest buric însă, cum de altfel ai subliniat foarte bine, este buricul lu' peşte. Mă autoinclud, sînt şi eu la fel de fals.
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Adela4 noiembrie 2010 la 17:10
Pai, Ovidiu, ptr cum poti canta Bouree ul de Enescu, iertate sa-ti fie toate pacatele.:-)acolo esti cel mai sincer.

Tineam si eu speechuri zilele trecute despre sinceritate, nevoia de a comunica deschis, sincer, fara bariere, fara orgoliu, fara rusine, fiind singura cale de a ne apropia intre nopi si poate de adevar, ca sa realizez de fapt ca eu sunt cea mai mincinoasa, cea mai falsa, si speechurile mele imi sunt mie adresate, nu celorlalti, si revolta din ele nu e cauzata de cei din jur ci de propria-mi falsitate si neputiinta. Tinandu-le, odata incerc sa ma conving pe mine si apoi, astept sa vad schimbarea la cei din jur ca apoi, poate poate sa gasesc si eu curajul si calea sa o fac si eu..asa ca daca tot ne spovedim, eu sunt cea mai falsa:-)

In ceea ce te priveste, insa , cunoscandu-te, atata vreme cat iti si insusesti sinceritatea pe care o predici, nu e nimic rau in asta si gandul ca ai avea nevoie de ceilalti ptr a te diviniza...nici asta nu stiu, poate e asa, [poate nu, tu stii....insa de multe ori poti diviniza ideea, e o fericire imensa trairea adevarului, frumosului, sinceritatii pure, inocente, si observand ca te apropii de ea, sau ca face parte din tine, chiar si numai o farama mica, traiesti fericirea aceasta ca facand parte din tine, insa nu stiu ce divinizezi...pe tine, sau esenta pura,nu sinceritatea ta, nu vointa ta, ci Sinceritatea, Vointa...si apoi, regasindu-le in tine, te intrebi cine esti, in ce masura iti apartin, cat le poti pastra, ce ai facut sa le meriti, sunt meritul tau? Nu sunt meritul tau? Poate ma insel, insa poate faci o confuzie intre divinizarea unei anumite persoane, sau a propriei persoane, ptr anumite calitalti, sau idealizarea adevaruluiu, frumosului, si trairea bucuriei ca le simti inauntul tau, asumat..
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Unknown4 noiembrie 2010 la 23:01
Nu cred că fac o confuzie, din păcate pentru mine...Dar dacă ar fi într-adevăr vorba de o confuzie, atunci sper să fac tot timpul această confuzie...poate aşa voi fi mereu pus în gardă în ce mă priveşte...În esenţă mi-am dat singur răspunsul în următoarea postare. "Mr. Bad Guy" mă defineşte foarte mult...Adică trăiesc de mulţi ani cu impresia că piesa aia mă defineşte, poate mă înşel, nu ştiu...Sunt eu însumi un Mr. Bad Guy (păstrând proporţiile :)))) ) în sensul că "they're all afraid of me, I can ruin people's lives...I'm Mr. Bad Guy, spread your wings and fly away with me"...Adică tocmai entuziasmul meu molipsitor poate fi moarte pentru mulţi...tocmai pentru că "nu-i las în boii lor", nu las omul să respire şi direct îi zic să rişte un zbor cu mine spre dracu ştie unde şi fără a şti de ce (poate nu pentru el, ci doar pentru mine, nu ştiu)...Aşa fac eu...Aici e criza lui Freddie, şi a mea, şi a celor în genul ăsta: NU e deajuns să-ţi doreşti ceva fain pentru a se întâmpla...ba chiar e periculos...mai ales când dorinţele tale implică şi alte persoane, poate chiar întreaga lume...Eu, Freddie, oamenii de felul ăsta, suntem "the bad guys" care deşi ştiu foarte bine diferenţa dintre vis şi realitate, o ignoră în mod deliberat. Probabil că în momentul în care am scris articolul ăsta treceam printr-un proces de reasumare a rolului pe care mi l-am ales pentru viaţa asta teribilă în care suntem cu toţii, fără vreun acord...nici măcar tacit...
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Adela11 noiembrie 2010 la 01:05
...Scuza-ma ca schimb subiectul...am cazut in borcanul cu melancolie...ce parere ai despre asta? Fiinta este duala, da? "Plonjat din Absolut in dualitate, se defineste in raport cu ceilalti". Timpul este limitat, fiinta este duala dar iubirea este Absoluta....cum este posibil ca omul sa iubeasca in mod absolut cand Absolutul este vesnic, este Absolut, nu exista dualitate in el...constat, de-a dreptul dramatic...ca omului ii este imposibil, IMPOSIBIL, sa iubeasca desavarsit in plan teluric...cum ar putea atinge Iubirea Absoluta din planul sacru , aducand-o in planul teluric? Este imposibil, asa-i?
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Unknown11 noiembrie 2010 la 15:19
Grea întrebare...Iată unul dintre pasajele mele preferate din Biblie, din capitolul 3 din Evanghelia după Ioan: "1. Şi era un om dintre farisei, care se numea Nicodim şi care era fruntaş al iudeilor.
2. Acesta a venit noaptea la Iisus şi I-a zis: Rabi, ştim că de la Dumnezeu ai venit învăţător; că nimeni nu poate face aceste minuni, pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.
3. Răspuns-a Iisus şi i-a zis: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva de sus, nu va putea să vadă împărăţia lui Dumnezeu.
4. Iar Nicodim a zis către El: Cum poate omul să se nască, fiind bătrân? Oare, poate să intre a doua oară în pântecele mamei sale şi să se nască?
5. Iisus a răspuns: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu.
6. Ce este născut din trup, trup este; şi ce este născut din Duh, duh este.
7. Nu te mira că ţi-am zis: Trebuie să vă naşteţi de sus.
8. Vântul suflă unde voieşte şi tu auzi glasul lui, dar nu ştii de unde vine, nici încotro se duce. Astfel este cu oricine e născut din Duhul.
9. A răspuns Nicodim şi i-a zis: Cum pot să fie acestea?
10. Iisus a răspuns şi i-a zis: Tu eşti învăţătorul lui Israel şi nu cunoşti acestea?
11. Adevărat, adevărat zic ţie, că noi ceea ce ştim vorbim şi ce am văzut mărturisim, dar mărturia noastră nu o primiţi.
12. Dacă v-am spus cele pământeşti şi nu credeţi, cum veţi crede cele cereşti?
13. Şi nimeni nu s-a suit în cer, decât Cel ce S-a coborât din cer, Fiul Omului, Care este în cer.
14. Şi după cum Moise a înălţat şarpele în pustie, aşa trebuie să se înalţe Fiul Omului,
15. Ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.
16. Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.
17. Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască, prin El, lumea.
18. Cel ce crede în El nu este judecat, iar cel ce nu crede a şi fost judecat, fiindcă nu a crezut în numele Celui Unuia-Născut, Fiul lui Dumnezeu.
19. Iar aceasta este judecata, că Lumina a venit în lume şi oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina. Căci faptele lor erau rele.
20. Că oricine face rele urăşte Lumina şi nu vine la Lumină, pentru ca faptele lui să nu se vădească.
21. Dar cel care lucrează adevărul vine la Lumină, ca să se arate faptele lui, că în Dumnezeu sunt săvârşite. "
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Unknown11 noiembrie 2010 la 15:20
Nu prea ştiu să zic mai mult decât ce e scris aici. Nu-mi place să vorbesc în citate, dar aici se află răspunsul la întrebarea ta, aşa cum o înţeleg eu. Iisus explică aici că nu trebuie confundate cele 2 planuri ale existenţei...că nu poţi atribui unuia proprietăţile specifice ale celuilalt. Ele au legătură dar nu pot niciodată să fie unul şi acelaşi lucru. Modul lor de manifestare este fundamental diferit. Materia intră în lanţul cauzal şi i se pot găsi determinările AICI, pe pământ. Spiritul este prezent şi aici, dar nu poate fi determinat, ne scapă printre degete pentru că nu face parte din aceeaşi cauzalitate cu materia, ci se află în cu totul alt plan existenţial...prin urmare îl percepem aşa cum percepeau anticii vântul (când nu-i puteau încă determina direcţia precis; este o metaforă foarte potrivită pentru vremea în care a fost rostită)...Prin urmare toţi trebuie să ne "naştem a doua oară" pentru a scăpa de lanţul cauzal al materiei şi a ajunge deasupra ei. Şi...ATENŢIE ! Nu materia este rea în sine...materia nu este decât o formă de manifestare într-un anumit plan de existenţă...nu ea este de vină...noi suntem cei care deşi avem acces la ambele planuri, tindem să anulăm existenţa spiritului, doar pentru că el nu se supune regulilor ce determină existenţa materiei...DA...atât de absurde sunt premisele judecăţii moderne...e ca şi când am vrea să căutăm frecvenţa unui post de radio din butoanele de volum :) Bineînţeles că e exact la fel de stupid să pretindem că materia nu ar trebui să existe şi să-i negăm atributele, ca şi când eu pot trece strada în orice moment (sunt "numai spirit" :) ) şi ştiu sigur că nu mă calcă maşina...să fim serioşi :) Nevoile corpului nostru NU sunt rele în sine (postul, asceza, "nevoinţa", nu sunt pentru a supune trupul, ci doar pentru a repune spiritul cu trupul în acord...), rău este modul nostru abuziv în care deformăm nevoile naturale ale corpului, astfel încât ajungem să avem nevoi artificiale...nevoi alienate...devenim un fel de mutanţi...
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
S.V.4 decembrie 2010 la 16:32
bai OVI......>:d< VIN' LA MAMA SA TE PUPE...stiu ca poate suna ciudat si poate usor vulgar si desuet...dar mai mult si mai sincer nu cred ca pot exprima ...oricum ...totul e dincolo de cuvinte...potrivit ar fi poate, doar "bine ai venit ACASA "
Regasire profunda...
Cu mult drag, stii tu cine>;D<
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri

Adăugați un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

OVIDIU PÂRJOL s-a născut la Alba Iulia în anul 1982 şi a început studiul pianului la clasa profesoarei Rita Vrînceanu, în cadrul Liceului de Arte din localitate. A urmat apoi cursurile Liceului de Muzică „Dinu Lipatti” din Bucureşti, la clasa profesoarei Stela Avesalon; simultan a fost îndrumat şi de conf. univ. dr. Vlad Dimulescu de la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti. Mai departe a studiat pianul la Facultatea de Muzică a Universităţii „Transilvania” din Braşov, cu prof. univ. dr. Stela Drăgulin şi cu asist. univ. Horia Cristian, fiind îndrumat şi de pianistul Horia Mihail. A terminat un master cu specializarea Piano Performance în anul 2010 la aceeaşi Facultate de Muzică, la clasa prof. univ. dr. Stela Drăgulin.

A participat la cursuri de măiestrie interpretativă la Arad, Brădişor-Vâlcea, Braşov, Debrecen (Ungaria) susţinute de nume marcante ale pedagogiei pianistice internaţionale, ca: Gabriel Amiraş, Mihai Ungureanu, Walter Krafft, Horia Mihail, Kenneth Boulton, Thomas Hecht şi Jenö Jando.

Palmaresul competiţional al pianistului OVIDIU PÂRJOL conţine distincţii importante obţinute la olimpiadele naţionale de muzică şi la concursuri naţionale şi internaţionale de interpretare instrumentală. Astfel, pe plan naţional obţine Premiul II la Concursul Naţional de Interpretare Instrumentală, Deva, 1995, Premiul II la Olimpiada Naţională de Muzică, Craiova, 2000, Premiul I la Olimpiada Naţională de Muzică, Botoşani, 2002. La concursuri internaţionale este distins cu Premiul II, în anii 1998 şi 1999, şi apoi, în anul 2000, cu Premiul I, la Concursul Internaţional „Pro Piano” Bucureşti, Premiul II la Concursul Internaţional „Carl Filtsch” Sibiu 1998, finalist la Concursul Internaţional „Jeunesses Musicales” Bucureşti, 2000. A participat în 2005 la Concursul Internaţional „George Enescu” Bucureşti.

Activitatea artistică a pianistului OVIDIU PÂRJOL s-a concretizat în perioada 1998 – 2014 în numeroase recitaluri, participări la festivaluri, emisiuni radio şi tv, dintre care amintim: emisiunea televizată a d-lui Iosif Sava, „Lista lui Sava”, organizată la Palatul Cotroceni (iulie 1998), Festivalul „Tinere talente” de la Râmnicu Vâlcea (2001), numeroase recitaluri în Bucureşti şi Braşov, recitaluri radiodifuzate în direct în 2001, 2004, 2007 în cadrul emisiunii „Muzicieni de azi, muzicieni de mâine...” pe postul Radio România Cultural, recital în „Piaţa Festivalului”, în cadrul Festivalului „George Enescu” la Bucureşti (2001). A fost nominalizat la Colegiul PRO (2001). A realizat înregistrări la Radio România Muzical în mai 2001. A susţinut recitaluri la Sala Mică a Ateneului Român în 2002 şi 2006.

În anul 2002 a debutat ca solist, colaborând cu Filarmonicile din Ploieşti şi Braşov, interpretând Concertul pentru pian şi orchestră nr. 1 de Liszt, sub bagheta dirijorilor Radu Postăvaru şi Daisuke Soga. A colaborat şi cu Orchestra Filarmonicii din Târgu Mureş, deschizând „Zilele Târgumureşene” în 2003, cu interpretarea Concertului nr. 2 de Rahmaninov, sub bagheta dirijorului Kovács László. În mai 2008 interpretează acelaşi concert la Filarmonica Vâlcea, avându-l la pupitrul dirijoral pe Florin Totan. În stagiunea 2013-2014 a susţinut concerte cu Orchestra de Cameră a Judeţului Alba la Sebeş, Alba Iulia şi Bucureşti.

Din 2008 a format, împreună cu violistul Liviu Cernat, Duo Aurae, un duo cameral care şi-a propus să pună în lumină repertoriul standard violă – pian (cum ar fi Brahms – Sonatele Op.120, Schubert – Sonata „Arpeggione”, Enescu – Konzertstück, Schumann – Märchenbilder, Hindemith, Shostakovich, Rebecca Clarke), dar şi să abordeze repertoriul contemporan.

Începând cu anul 2010 şi-a extins din ce în ce mai mult „aria de manifestare” a talentului său şi în alte genuri muzicale, exprimându-se atât în jazz, cu trupele Caffe Noir şi Innervoices participând la prima ediţie a Festivalului Internaţional Alba Jazz în mai 2012, Innervoices deschizând concertul Alex Sipiagin Quartet, cât şi în rock, cu trupa Zadar, care a fost distinsă cu Marele Premiu la Festivalul şi Concursul Jam Session Sighişoara 2012 şi a avut o prestaţie excepţională pe scena Festivalului Padina Fest 2012. Ovidiu Pârjol este profesor şi pianist acompaniator la Liceul de Arte „Regina Maria” din Alba Iulia şi artist activ în mai multe proiecte muzicale albaiuliene.