sâmbătă, 12 iunie 2010

Nocturnă

Ce aglomerare de stări aduc sunetele depărtate ale nopții: singurătate, amintiri trezite de un lătrat amestecat cu fondul sonor indescifrabil specific orașului, stare de trecere, de așteptare. Calmul nopții urbane este unul dinamic, tot timpul ai senzația mișcării, simți continuu iminența acțiunii. Noaptea în oraș este teamă ancestrală, zvârcolire mocnită. Noaptea în munți este pacea aceea înainte de timp, nu are curgere. Poate de aici vine metafizica ființei la români, de aici spiritul rural. Devenirea este posibilă în oraș. Vestul Europei are orașe, estul sate. Sunt două stări de existență diferite care se pot împleti într-un individ, dar care sunt ireconciliabile la nivel de societate. A zis bine Steinhardt: pentru România cel mai mare cataclism, cu cele mai profunde efecte, nu este bomba atomică, ci dispariția satului...Efectele sunt monstruoase în ultimii 60 de ani. Nu mai avem rădăcini...

2 comentarii:

  1. Tocmai de aceea se spune ca la munte timpul parca sta in loc. Senzatia asta extraordinara am trait-o la Baisoara. Superb, fara cuvinte. Atunci e singurul moment in care chiar poti sa te scoti din priza pe tine insuti de la 220-ul intregii lumi. Muntele este clipa cind tu esti zero intr-un infinit pe care aproape ca-l atingi.

    RăspundețiȘtergere
  2. "Eu cred ca vesnicia s-a nascut la sat" (Lucian Blaga)

    RăspundețiȘtergere