Sunt în contratimp...în contratimp cu timpul şi în contratimp cu contratimpul...Sam Harris spune că nimic nu e gata "regizat", "predestinat", dar având în vedere că tot ce există şi tot ce e existibil este guvernat de principiul relaţiei cauză - efect şi având în vedere că noi nici măcar nu putem concepe sau procesa, decum controla, variabilele care generează o alegere, rezultă că liberul arbitru este o mare iluzie. Studii neurologice spun că înainte (cu 30 de secunde, un minut) de a conştientiza şi de a exprima o alegere deja creierul dă nişte semnale specifice, măsurabile, care arată clar că alegerea a fost deja făcută şi poate fi ştiută de neurolog înainte ca aceasta să fie exprimată de "pacient". Deci Sam Harris susţine că NU poţi face o alegere înainte să o faci. Corect! Ce poţi răspunde în faţa evidenţei? Eu credeam în Dumnezeu care s-ar putea să nu existe. Cum aş putea crede în Dumnezeul inexistibil? Pentru că dacă liberul arbitru nu există, atunci nu există nici principiul "răspunderii", al "vinovăţiei" sau "nevinovăţiei", al păcatului sau virtuţii. Dacă nu există liber arbitru nu există bine şi rău. Nu putem acuza un criminal ştiind cauzele cu implicaţii până în copilăria "primară" care l-au făcut capabil şi apoi l-au împins spre crimă...El va fi izolat de societate (şi asta e determinat să se întâmple dacă se întâmplă...) pentru că reprezintă un pericol, dar nu poate fi acuzat de nimic...nu el a ales...aşa s-a întâmplat datorită unor cauze care sunt calculabile (dacă ar fi disponibile toate datele) în cel mai fin detaliu. Mă simt ca într-o închisoare. Când întreb cum pot trăi astfel mai departe mi se răspunde că tot ce contează este "experienţa" în sine a vieţii...a trăi acest şir al iluziilor, inclusiv iluzia alegerii sau iluzia sinelui, a juca în acest film al cărui scenariu nu e gata scris dar este imposibil de schimbat pentru că dacă nu poţi controla cauza primară implicit nu poţi controla nicio cauză. Deci nu există grade de determinare, există doar determinare sau indeterminare. Orice altă variantă este în afara posibilului pentru că la orice determinare specifică se vede lanţul ce o leagă de determinarea ultimă, primară. Pentru credinţa în Dumnezeu mai rămâne doar atât: Îmi place lumea asta, aşa cum este ea? Mi se pare ceva nedrept? Pot accepta fără nicio durere, fără niciun regret, implacabilul, determinarea asta atât de "liniară" şi de clară, acest laborator alb imaculat al vieţii?
Fericiţi cei săraci cu duhul, că a acelora este Împărăţia Cerurilor.
Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.
Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.
Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura.
Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.
Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.
Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.
Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor.
Fericiţi veţi fi voi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricina Mea.
Fericiţi cei bogaţi cu duhul, că a lor este lumea aceasta.
Fericiţi cei săraci cu duhul, că a acelora este Împărăţia Cerurilor.
Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.
Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.
Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura.
Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.
Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.
Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.
Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor.
Fericiţi veţi fi voi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricina Mea.
Fericiţi cei bogaţi cu duhul, că a lor este lumea aceasta.
Fericiţi cei ce râd, că aceia nu vor avea nevoie de mângâiere.
Fericiţi cei sălbatici, că aceia nu vor moşteni pământul, îl vor consuma.
Fericiţi cei ce nu flămânzesc şi nu însetează de dreptate, că aceia se vor îndestula şi adăpa cu nedreptate.
Fericiţi cei nemilostivi, că aceia nu vor primi milă (nemilostivului nu-i place să fie demn de milă, adică vulnerabil, se crede atotputernic).
Fericiţi cei perverşi cu inima, că aceia nu-l vor vedea pe Dumnezeu (chiar dacă ar exista...).
Fericiţi făcătorii de război, că aceia fiii acestei lumi se vor chema (în termeni perfect logici şi în baza determinismului absolut războiul e chiar recomandabil pentru că este cea mai profitabilă afacere şi în plus "triază" populaţia...câştigă doar cei "puternici"...deci războiul este baza selecţiei naturale...).
Fericiţi cei neprigoniţi pentru dreptate (pentru că oricum dreptatea nu contează, de fapt nici nu există, e un concept penibil în contextul luptei pentru supravieţuire, dreptatea e doar un set de reguli pentru fraieri în societatea modernă, de fapt dreptatea e pentru "săracii cu duhul"...), că a lor este împărăţia aceasta (care vreţi voi, America, UE, Rusia, China, Japonia, orice mare sau mică putere, chiar şi România, că şi aici dacă ai dreptate şi însetezi dupa ea vei fi prigonit...mai fain e să nu ai dreptate şi să conduci...de fapt aici e cheia: nu poţi conduce lumea asta cu dreptatea, doar cu nedreptatea, doar cu "bocancul în gură la fraieri", doar cu legi nedrepte care să umilească fără măsură...).
Fericiţi veţi fi voi când nimeni nu vă va ocărî sau prigoni şi nimeni nu va zice cuvânt rău împotriva voastră, nimeni nu va minţi despre voi nimic...nici nu va fi nevoie (oricum nu deranjaţi pe nimeni) (mă autoinclud de atât de multe ori şi eu aici)...nu va exista nicio dreptate de acoperit despre voi...........nu există Cineva pentru care să merite să suferiţi...vă preţuiţi "sufletul", sau "psihicul", sau cum vreţi voi să-l numiţi, acea viaţă interioară numită "experienţă", sunteţi "bogaţi cu duhul"...
