Magical Mystery Tour

               Mi se întâmplă câteodată să am senzaţia că mă identific complet cu cineva...Acum mi se întâmplă cu The Beatles...Parcă văd toată viaţa, tot ce e de văzut, de auzit, de simţit, de înţeles, de iubit prin ei...Unii oameni creează lumi valide prin ele însele. Cioran spunea că universul există doar pentru a fi oglindit, sau mai bine zis transfigurat de muzică. Eu cred că universul există doar ca o gară, universul mocneşte în aşteptarea sau nerăbdarea de a fi transfigurat - oglindit, reinventat de unele entităţi spirituale...Acest univers perceptibil atât de lesne de oricine (prea lesne ?) este doar gara în care noi toţi ne aşteptăm vieţile să vină...unii dintre noi chiar aşteaptă la linia potrivită...Aşteptăm ce ? IDENTIFICAREA...Identificarea cu ceva ce transcende palpabilul, ceva ce ne este cu mult mai familiar decât perna pe care dormim...Această nevoie de a merge acasă, acasă acolo unde numai noi ştim calea, numai noi putem afla cu ce tren se ajunge acolo, numai noi avem cheia potrivită pentru a intra, această nevoie pe care nu o pot explica, infirma sau afirma mijloacele empirice ale acestei societăţi bolnave, această nevoie poate justifica întreaga existenţă sau non-existenţă...Tot alaiul de lumi posibile nu sunt altceva decât ciorne, iluzii ale lumii noastre, a fiecăruia din noi în parte...Lumea mea, aceea cu adevărat a mea...lumea ta, aceea cu adevărat a ta...ORICE ALTCEVA este înşelare...Identifică-te, găseşte ce e din lumea ta şi ce nu...nu mai pierde timpul...găseşte-ţi lumea...e destul loc în infinit pentru ca fiecare să aibă o lume infinită identificabilă..........Află unde este lumea pentru care merită să ÎNDRĂZNEŞTI să crezi, să nădăjduieşti, să iubeşti...dacă nu merită ÎNDRĂZNEALĂ, ci doar demonstraţii infinit demontabile, justificări interminabile pentru a determina abdicarea unei iluzii în faţa alteia, atunci NU e lumea ta...Fă diferenţa între iluzie şi credinţă ! Iluzia te poate doar orbi un timp mai scurt sau mai lung, dar există ceva al tău, ceva ce NUMAI TU poţi identifica în tine, ceva ce însumează toată viaţa ta, toate visele tale pe care nu ai curajul să le rosteşti, nici măcar nu ai curajul să le visezi până la capăt...acel ceva este ACASĂ pentru tine...DU-TE ACASĂ !!! Lumea aia există (sau nu există...ca toate celelalte lumi, depinde ce alegi), e singura care poate exista, e singura care merită să existe, e singura care merită curajul tău suprem, viaţa ta, credinţa ta...Nu mai aştepta aprobări...Nu te mai justifica ! Nu-ţi mai cere voie să mergi acasă ! Nu vezi că asta faci în fiecare zi...îţi scuzi lumea ta că există, că altfel de ce te-ai tot chinui pe tine şi pe ceilalţi degeaba ??? Dacă lumea ta nu ar exista nu ar mai fi aşteptarea asta în gară aşa un chin pentru tine...NUMAI lumea ta te poate chinui atâta...numai ea te poate face aşa de nefericit...numai ea există cu adevărat, la fel de adevărat ca nefericirea ta din fiecare zi obişnuită...Dacă lumea ta oricum nu există, atunci de ce eşti nefericit ??? Atunci de ce plângi ??? DU-TE ACASĂ !!! NU e uşor...nici nu are cum să fie...E SUPREM, e CRUCIAL, e TERIBIL, exact pe măsura lumii tale...pe măsura IDENTIFICĂRII: ACUM SUNT ACASĂ !!! Vă invit pe toţi în aventura cea mare...Vă invit la un drum cu trenul, sau cu barca...nu contează...I say hello, I say go, go, go !!!


Roll up, roll up for the magical mystery tour, step right this way. 
Roll up, roll up for the mystery tour.
Roll up, roll up for the mystery tour.
Roll up (AND) THAT'S AN INVITATION, roll up for the mystery tour.
Roll up TO MAKE A RESERVATION, roll up for the mystery tour.
The magical mystery tour is waiting to take you away,
Waiting to take you away.

Roll up, roll up for the mystery tour.
Roll up, roll up for the mystery tour.
Roll up GOT EVERYTHING YOU NEED, roll up for the mystery tour.
Roll up SATISFACTION GUARANTEED, roll up for the mystery tour.
The magical mystery tour is hoping to take you away,
Hoping to take you away.

A mystery trip.

The magical mystery tour.
Roll up, roll up for the mystery tour.
Roll up (AND) THAT'S AN INVITATION, roll up for the mystery tour.
Roll up TO MAKE A RESERVATION, roll up for the mystery tour.
The magical mystery tour is coming to take you away,
Coming to take you away.
The magical mystery tour is dying to take you away,
Dying to take you away, take you today.






You say yes, I say no
You say stop and I say go, go, go
Oh, no
You say goodbye and I say hello
Hello, hello
I don't know why you say goodbye
I say hello
Hello, hello
I don't know why you say goodbye
I say hello

I say high, you say low
You say why, and I say I don't know
Oh, no
You say goodbye and I say hello
Hello, hello
I don't know why you say goodbye
I say hello
Hello, hello
I don't know why you say goodbye
I say hello

Why, why, why, why, why, why
Do you say good bye
Goodbye, bye, bye, bye, bye

Oh, no
You say goodbye and I say hello
Hello, hello
I don't know why you say goodbye
I say hello
Hello, hello
I don't know why you say goodbye
I say hello
hello, hello
I don't know why you say goodbye I say hello
Hello

Hela, heba helloa
Hela, heba helloa 






Love, Love, Love.
Love, Love, Love.
Love, Love, Love.

There's nothing you can do that can't be done.
Nothing you can sing that can't be sung.
Nothing you can say but you can learn how to play the game.
It's easy.

Nothing you can make that can't be made.
No one you can save that can't be saved.
Nothing you can do but you can learn how to be you in time.
It's easy.

All you need is love.
All you need is love.
All you need is love, love.
Love is all you need.

All you need is love.
All you need is love.
All you need is love, love.
Love is all you need.

Nothing you can know that isn't known.
Nothing you can see that isn't shown.
Nowhere you can be that isn't where you're meant to be.
It's easy.

All you need is love.
All you need is love.
All you need is love, love.
Love is all you need.

All you need is love (All together, now!)
All you need is love. (Everybody!)
All you need is love, love.
Love is all you need (love is all you need)
(love is all you need) (love is all you need)
(love is all you need) Yesterday (love is all you need)
(love is all you need) (love is all you need)

Yee-hai!
Oh yeah!
love is all you need, love is all you need,love is all you need, love is all you need, oh yeah oh hell yea! love is all you need love is all you need love is all you need.



















ALL WE NEED IS LOVE

Încă o vanitate...şi-ncă una, şi-ncă una...trăiască minciuna !

Let's go chasing rainbows in the sky
It's my invitation
Let's all take a trip on my ecstasy

I'm Mr bad guy, yes I'm everybody's Mr bad guy
Can't you see I'm Mr Mercury
Oh, spread your wings and fly away with me

Your big daddy's got no place to stay
Bad communication
I feel like the President of the USA

Mr bad guy, yes I'm everybody's Mr bad guy
Can't you see I'm Mr Mercury
Oh, spread your wings and fly away with me

I'm Mr bad guy, they're all afraid of me
I can ruin people's lives
Mr bad guy, they're all afraid of me
It's the only way to be
That's my destiny
Mr bad guy, Mr bad guy, bad guy

It's the only way for me
It's my destiny, oh yeah

Mr bad guy, yes I'm everybody's Mr bad guy
Can't you see this is my destiny
Oh, spread your wings and fly away with me 


(Freddie Mercury - Mr. Bad Guy)

Despre distanţa "sanitară"

               Despre nesinceritatea motivată "medical", "clinic", despre nesinceritatea "sănătoasă" mintal...despre psihicul nostru fragil...Iată cum îmi scapă ceva fundamental pentru relaţiile omului: distanţa "sanitară". Îmi scapă dreptul omului de a se proteja de o interferenţă pentru că într-un anumit moment are prea multe pe cap pentru a mai face faţă altuia. Asta nu înseamnă că există neaparat suspiciune sau ceva murdar la mijloc, ci pur şi simplu e greu, e înfiorător câteodată să-ţi faci ţie faţă, decum altuia. În astfel de momente eşti nevoit să păstrezi distanţa mai ales faţă de persoane unde simţi că orice legătură profundă te poate arde pe dinăuntru...o astfel de relaţie poate fi revelatoare, "mântuitoare", poate fi o experienţă fundamentală, nepreţuită, dar nu îşi găseşte timpul şi locul încă...Astfel eşti nevoit să amâni experienţe care îţi pot schimba viaţa, te pot transforma (în bine sau rău, nu contează, ambele experienţe sunt foarte relevante). Amâni totul pentru că eşti mult prea prins în altceva într-un anumit moment al vieţii tale. Nici o experienţă nu trebuie pierdută (dacă poate transforma, dacă poate mişca), dar unele experienţe trebuie luate pe rând, NU deodată, NU pentru că zice cineva...NU pentru că zice Ovidiu Pârjol...Da...asta am făcut toată viaţa...am forţat oamenii la experienţele mele, cărora EU le fac faţă, presupunând că ei nu au propriile lor experienţe la intensitate maximă, cu toată fiinţa lor. Am considerat ca premisă faptul că numai eu îmi pot asuma viaţa la maxim şi că eu "trezesc" oamenii la "viaţă". Am crezut că numai eu pot trăi intens şi că doar experienţele pe care le pot eu înţelege merită trăite de restul oamenilor. Ce iluzie dementă pot avea ! Nici nu sunt convins că aş putea scăpa de ea cu adevărat, pentru că observ cum m-a dus de nas atâţia ani ! Iată ce "bine" încercam eu să fac oamenilor ! Iată cum eu cel "sincer" sunt cel mai nesincer şi mai pervers dintre toţi !!! Iată cum doar EU contez pentru univers !!! Restul să facă bine să mă înţeleagă, or else !!!...E înfiorător ce am reuşit să fac !!! Pot să mă duc dracului !!! Nici nu înţeleg de ce dracu mai scriu chestia asta aici...Probabil din vanitate...din autosuficienţă...autoindulgenţă...Iată deci ce avem aici: o spovedanie publică, deci fără nici o valoare...Nici nu aş putea să cer vreodată cuiva iertare pentru aşa ceva...ar fi încă o vanitate...încă o implorare la atenţie...Nu înţeleg ce rost ar mai avea să mai comunic serios cu cineva pentru că eu NU comunic, eu doar mă folosesc de ceilalţi pentru a-mi manifesta setea nebună de a fi adulat, divinizat...Da, normal că cineva ar putea spune că noi toţi facem acelaşi lucru, dar eu cred că sunt "maestrul" la acest păcat...am o specializare în el începută precoce, pe la 5 ani...sunt, cred, de neîntrecut. So YOU keep talking, I don't think I will, anymore...Doamne ce fals mă simt !!! Sunt fals, fals, fals, FALS în fiecare gest, vorbă, acţiune !!! SUNT FALS PÂNĂ ŞI ÎN FALSITATEA MEA FALSĂ CE SE CREDE ADEVĂR DOAR PENTRU CĂ ARE ARGUMENTE !!!!!!!!!!!! Sunt fals !

Şi totuşi...

Şi totuşi...iată discernământul lui Lucian Blaga: "De când sinceritatea necondiţionată este privită ca o rară virtute, şi-a găsit şi brutalitatea o mască virtuoasă şi un pretext moral." Da...Şi totuşi întrebarea rămâne pentru mine: care e mai periculoasă, brutalitatea sau indiferenţa, adevărul crunt spus în faţă fără milă sau eschivarea din orice contact profund, riscant ? Sunt două extreme între care oscilăm, şi totuşi întrebarea rămâne...dacă e greu să găsim echilibrul (nu e imposibil, dar e foarte greu, hai să fim realişti), atunci care din cele două rele este un pericol mai mare ? Brutalitatea generează singurătatea în unu, "fofilarea" generează singurătatea în doi, trei, patru, ad infinitum...Dacă nu găsim echilibrul ce se întâmplă ? Dacă nu aflăm niciodată când să vorbim şi când să tăcem ? "Dacă da" nu reprezintă o problemă, "dacă nu", în schimb, mă îngrijorează...

Keep talking...

Ați avut vreodată senzația că unii oameni, deja morți, trăiesc de fapt și suntem cu toții contemporani unii cu alții ? Ați trăit pe pielea voastră starea continuum-ului spațio-temporal al lui Einstein ? Poate că da, însă e foarte ușor, și de altfel rațional, să îți spui în astfel de momente că totul e doar în imaginația ta. E foarte justificabil să gândim așa, dar pe mine mă intrigă vorba lui Picasso. Nu mai rețin exprimarea dar sensul ei era că tot ceea ce ne putem noi imagina există în realitate (indiferent dacă asta e perceptibil cu mijloacele actuale ale științei), altfel imaginația noastră ar veni din neant, ori asta e, cred eu, cu mult mai absurd decât să pretinzi că SIGUR (în ”minunatele” argumentări de genul: Biblia are dreptate pentru că are dreptate) există Dumnezeu (deși ”existența” lui Dumnezeu a creat și ea poate cele mai mari orori făcute de oameni în numele Lui). Imaginația are cauze, și ea trebuie luată în calcul dacă tot vrem să fim adevărați ”raționaliști”, oameni cu ”spirit științific”, pentru că ăsta e ”trend-ul” în ultimele două secole. ”Inconștientul colectiv” nu mi se pare că explică decât un anumit ”mod de lucru” al imaginației, însă nu află cauza...nu știm încă de când și de ce anumite idei sau imagini se instalează în imaginația noastră...Nu știm ce le provoacă, doar găsim trepte intermediare, frânturi, dar pretindem foarte ușor că știm ceva despre ființa umană. Eu cred că domeniul cunoașterii omului în intimitatea sa este încă departe de a putea afla ceva cu siguranță REAL despre om. Există doar argumentări mai puternice sau mai slabe pentru a susține teoriile. ATÂT ! Cine pretinde că știe mai mult despre om e pe veci un mare ipocrit în fața mea (indiferent dacă e psiholog, psihiatru, sau preot). Dacă tot vrem să fim ”realiști” hai să o facem serios ! Ar trebui să nu ne mai copilărim în a afla CINE are dreptate....asta nu este esențial, esențial este ADEVĂRUL, așa în puținul în care se oferă el cunoașterii...Prin urmare eu nu pretind că știu ceva cu siguranță, dar îmi place să visez cu ochii deschiși, fără a face din visul meu o ”realitate” pe care să o impun celorlalți prin tot felul de mijloace de propagandă. Oare când va veni ziua în care vom scăpa de toate aceste false realități impuse religios sau politic sau în ambele moduri simultan, când oare vom încerca pentru prima dată să deschidem ochii și să privim SINCER, fără clișee sau prejudecăți, realitatea ? Cred că asta e maturizarea de care are nevoie omenirea...Așadar mie, în imaginația mea, mi se pare că anumiți oameni au intervenit în viața mea în anumite momente pe care nu le cred întâmplătoare. Mi s-a întâmplat cu Beethoven acum vreo 5 ani când nu știu ce aș fi făcut dacă nu dădeam (EXACT atunci) peste ultimele sale cvartete (Op. 127, 130, 131, 132, 133 Marea Fugă, 135). Ce am învățat de la Beethoven atunci ? Am învățat că dacă vreau cu adevărat să cânt, să fac muzică, atunci NU trebuie să mă mai raportez la ce cred alții că pot sau nu pot eu face, că dacă vreau să cânt, mai mult decât orice pe lumea asta, nu trebuie decât să fac asta, fără a mai aștepta nimic, nici succes, nici insucces, nici laudă, nici dojană, nici o raportare, nici un lanț, nici vreun om care vrea să-și satisfacă frustrările sau să și le depășească prin mine distrugând astfel și cât a mai rămas din viața lui, și viața mea. Cred că am ceva de spus în muzică și îmi dau mesajul fără să mai întreb dacă are cineva nevoie de el sau nu. Normal că mă mai întreb și acum (ca orice om), dar NU mai am o problemă capitală în asta. Este principiul ”just play”...Asta e tot ce trebuie să fac, în timpul care mi se oferă pentru asta. Acum...după 5 ani de la o experiență de ”continuum spațio-temporal” similară...a intrat în viața mea Hermann Hesse. Am citit Siddhartha, Lupul de stepă, Narcis și Gură de Aur, iar acum citesc Călătorie spre Soare-Răsare. De această dată învăț mai greu decât data trecută. Lecția e mult mai grea. Învăț să fiu mai înțelegător cu mine însumi și cu toți oamenii. Nu neaparat mai tolerant, pentru că deja acest cuvânt începe să mă dezguste când văd teoriile din vest despre a fi ”politically correct”, adică a fi tolerant cu intoleranța...Învăț totuși, în ritm foarte lent și cu mari greutăți, că în fiecare criminal stă sfântul în așteptare, și că în fiecare sfânt criminalul, că totul se produce nu în timp, ci în simultaneitate (greu de perceput când ne gândim la faptul că toți avem moartea în față, ne privește, stă la pândă în orice moment). Învăț cum nu poți fi moral, sau bun, fără a fi sincer cu tine, altfel toate așa-zisele virtuți se prăbușesc mai devreme sau mai târziu și fără să-ți ceară voie, fără să te anunțe, mulți nu află niciodată câte virtuți au cu adevărat și câte i-au părăsit demult sau nu le-au avut niciodată...De fapt a avea virtute NU este un scop (ci o falsificare încă din plecare)...un adevărat scop în viață este de a fi SINCER, orice altceva se va adăuga de la sine, sau nu, oricum, măcar nu trăiești într-o mare iluzie despre tine...Dacă nu ești sincer cu tine și cu ceilalți, vei fi continuu suspicios, deci nu vei primi nimic bun pentru că nici măcar nu vei putea să percepi ceva de după zidul suspiciunii. În relațiile cu oamenii trebuie plecat de la prezumția nevinovăției, nu de la vinovăție, ca și când tu ești o cetate fortificată care se apără continuu, trage la foc continuu în oricine se apropie, dușman sau prieten. În acest mod nimic bun nu e posibil, numai haos, răutate gratuită, minciună întreținută cu bună știință. Învăț cât de buni pot fi oamenii viciați și cât de răi oamenii virtuoși. Învăț de la personaje care au avut curajul să sfideze orice instituție umană, biserică, familie, morală, rațiune, ”bunăstarea” oamenilor ”așezați la casa lor”, în încercarea nebună de a demasca minciuna și de a-și găsi propriile răspunsuri, nu cele învățate de-a gata. Unii reușesc, alții nu, dar toți sunt sinceri, toți sunt căutători aprigi, toți știu că e mai bine să mergi pe un drum fără destinație sigură, decât să stai și să te întrebi o viață întreagă ”what if ?”, doar pentru că în loc să afli dacă nu cumva poți fi fericit, ai preferat să fii ”moral”, ”familist”, ”credincios” (”ateu”), ”rațional”, preluând continuu roluri neasumate, purtând măști, doar pentru că ”altfel societatea ar ajunge la anarhie, dacă toți am merge pe drumul nostru”. Și ????????????!!!!!!!!!!!!!!!!!  Depinde ce vrem să alegem de fapt, anarhia minciunii sau anarhia adevărului...Am văzut deja cu toții cât de anarhică este minciuna, oricât de organizată pare ea, am văzut de mii de ani rezultatele ei, copii ei. Poate anarhia adevărului nu ar fi așa de ”democratică”, de ”liberă”, de ”corectă politic”, de ”tolerantă”, de ”bazată pe principiul egalității drepturilor omului”, de ”credincioasă” (”In God We Trust”)...Poate ne oprim toți din graba asta nebună spre NIMIC și stăm puțin de vorbă fără a găsi motive pentru a ne simți continuu ”ofensați”...Pink Floyd - Keep Talking...

”For millions of years mankind lived just like the animals
Then something happenend which unleashed the power of our imagination
We learned to talk

There's a silence surrounding me
I can't seem to think straight
I'll sit in the corner
No one can bother me
I think I should speak now ___________ Why won't you talk to me
I can't seem to speak now ____________ You never talk to me
My words won't come out right ________ What are you thinking
I feel like I'm drowning _____________ What are you feeling
I'm feeling weak now _________________ Why won't you talk to me
But I can't show my weakness _________ You never talk to me
I sometimes wonder ___________________ What are you thinking
Where do we go from here _____________ What are you feeling

It doesn't have to be like this
All we need to do is make sure we keep talking

Why won't you talk to me _____________ I feel like I'm drowning
You never talk to me _________________ You know I can't breathe now
What are you thinking ________________ We're going nowhere
What are you feeling _________________ We're going nowhere

Why won't you talk to me
You never talk to me
What are you thinking
Where do we go from here

It doesn't have to be like this
All we need to do is make sure we keep talking”

...