luni, 24 mai 2010

Echilibru...

Ascultându-l pe Backhaus...pe balcon admirând pregătirea următoarei ploi. Un Intermezzo din Op. 119 și apoi Concertul Nr. 2 pentru pian și orchestră...Brahms...Plouă puternic, tună, fulgeră...Gata, e soare din nou, era și normal pentru partea a patra...Oare așa arată sărbătoarea lui Dumnezeu ? Să fie sincronul naturii, de fapt al întregii realități, cu muzica pe care o ascultăm o pură întâmplare ? Nu poți spune clar da sau nu, exact așa și despre existența lui Dumnezeu. Aici e farmecul...Îndrăznești să crezi sau nu ? E bună ploaia cu Brahms 2 peste Brașovul ăsta atât de nou și atât de vechi...



6 comentarii:

  1. Indraznesc sa spun ca nu este o intamplare...mereu raman fascinat de modul in care muzica imi schimba perceptia asupra exteriorului...atentie, nu din real in ireal ci dintr-un ireal intr-altul! Fiecare clipa pe care o traim inseamna experimentare, invatare, prin urmare, "irealitatea" noastra se schimba frecvent.
    Toate cele ce tin de natura si de "natural" par sa aiba un substrat comun, indefinibil, care se manifesta insa fara incetare in fiecare, asociind elementele naturale intre ele. Muzica, este un fenomen natural ce se naste din acel substrat care pune in relatie toate elementele din natura. Nascandu-se, devine ea insasi un element.
    In momentul in care eu, ca parte din natura, asociez 2 fenomene naturale cum ar fi Muzica si Ploaia, din acel substrat care leaga atat fenomenele intre ele cat si pe mine cu ele, se naste un sentiment, de asemenea natural...Indraznesc sa nu-i spun coincidenta ci mai degraba vocea naturii, care ne da senzatia de echilibru....Si jur, nu sunt de la "Green Peace"!

    RăspundețiȘtergere
  2. esente... conincidente...uneori doar o picatura de sacru mai tangibila(asta pentru cei care nu mai indraznesc sa creada in minuni)...zambet nostalgic catre noi insine

    RăspundețiȘtergere
  3. @Vatra
    Natura, viata,experienta....acestea sunt minuni...eu personal nu am nevoie de alte minuni mai mari.

    RăspundețiȘtergere
  4. Tocmai la aceste minuni ma refeream si eu doar ca ele, de cele mai multe ori, trec neobservate sau cel putin drept banalitati, drept un simplu dat

    RăspundețiȘtergere
  5. Da, pentru ca ne este frica de minuni. Nu vrem sa le observam....ne este frica sa ne bucuram de lucrurile simple, avem mereu impresia ca nu este chiar asa usor...
    Dumnezeu ne-a oferit totul ca sa fim fericiti. Noi insa vrem ca totul sa ni se datoreze noua...Muncim ca niste disperati pentru ca apoi sa ne mandrim cu concediile noastre, facute pe munca noastra....Uitam ca Geneza a fost deja facuta...

    RăspundețiȘtergere
  6. da, pentru ca ne lipseste Curajul...
    Ne place sa fim nefericiti, sau mai bine zis,nu ne incomodeaza prea tare

    RăspundețiȘtergere