Ovidiu Pârjol: Ipocrizie ?

miercuri, 19 mai 2010

Ipocrizie ?

Am o întrebare pentru profesorul nemulţumit. Dacă a observat de mult timp că sindicatele nu îi reprezintă interesele, de ce nu iese din sindicat ? Într-adevăr sindicatele te pot şantaja cu faptul că dacă nu eşti membru, nu poţi beneficia de rezultatele niciunei lupte duse de acestea. Ok, dar dacă am ieşi în masă ? Atunci sindicatele s-ar desfiinţa şi am scăpa de nişte indivizi care oricum nu au reuşit mai nimic şi am lupta pe cont propriu şi pe bune. De exemplu, acum doi ani când eram în pragul alegerilor, sindicatele au avut un mare rol de complice în cearta regizată dintre Băsescu şi Tăriceanu. Nu au rezolvat nimic, nici nu aveau un scop în asta. Greva trebuia făcută pentru a face posibilă o promisiune electorală. Bine a observat Cristian Tudor Popescu încă de pe atunci, dar nimeni nu l-a ascultat: ar trebui să fie interzise grevele din timpul campaniilor electorale sau chiar în apropierea unei campanii electorale. Bun, prin urmare la ce ne putem aştepta acum de la aceleaşi sindicate cumpărate politic ? De ce ne mai punem speranţa în ele ? Pentru că NU suntem chiar atât de afectaţi cum vrem să părem. Nu există alt motiv logic. Copilul când bagă mâna în foc şi simte că îl arde retrage mâna. Deci nu mai vreau să aud cum profesorii îşi plâng de milă. Nici eu nu vreau să o mai fac, decât dacă ies din sindicat. Restul sunt texte. Ne merităm soarta, reprezentanţii, conducătorii. Noi suntem de vină, nu ei (prost e ăla care dă nu ăla care cere). Noi, poporul care plânge ca un actor prost de telenovelă ! La mine nu mai ţine ! Oriunde aş merge în această ţară nu văd decât oameni care se plâng, iar apoi îi vâd pe aceiaşi oameni, ba chiar pe cei care plâng mai tare, cum se compromit până la măduvă. Să nu mai aud plâns ! Vreau să văd faţa adevărată, adică zâmbet: ce bine e la noi...ce bine e că totul se poate rezolva pe la spate...e soare afară iar noi umblăm voioşi cu şpaga în mână...ce BUNĂ e corupţia ! Hai să spunem lucrurilor pe nume ! Hai să recunoaştem că ne place la nebunie ! Fiţi veseli ! Trăiască România !

3 comentarii:

Dumitru Istrati20 mai 2010 la 00:56
Oare nu facem parte dintr-o generatie de tranzitie ce se plange de coruptie si in acelasi timp o practica, visand la democaratie?
Oare nu ne plangem fara sa ne stim drepturile si obligatiile? Oare nu ne plagem pentru simplul fapt ca in Europa este criza, iar noi, ca sa fim solidari ne impunem o criza spirituala, comoda, incercand sa ne rezolvam probleme mai vechi, care nu au nici o legatura cu situaia economica prezenta?
Este ora 12:54 iar Rachamaniof suna bine by default...
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
al.f.20 mai 2010 la 17:43
Lupta sindicala este singura posibilitate de reprezentare eficace a unui grup profesional. Nu trebuie sa dai foc la sat doar pentru ca o singura persoana absolut indoielnica - e vorba de ligia mara - conduce de ani de zile o masa de indivizi fara reactie. Din pacate in Romania sindicatele, reinventate dupa Revolutie, au ramas cu bubele din regimul comunist: joaca la doua capete, ciugulesc puterea politica, cauta sa lanseze oameni in structurile de putere, dezinformeaza mai ceva decat media activista.
Sindicatul a devenit, paradoxal, un soi de partid politic, cu reprezentanti in fiecare unitate, care nu solicita niciodata nimic, asteptand de la centru propuneri de greva.
Ca in orice partid politic, exista membrul sincer si revolutionar, rahatul care aduna cotizatiile si cumpara sepci si zdrente pe care le agita cand i se spune si lui, tot de la partid.
Lupta sindicala trebuie sa fie continua si activa: in schimb, avem sindicalisti reactioneaza numai la intervale de climax mediatic.
Eu nu fac parte din sindicat. Si cat va fi cucoana asta sefa, nu voi face parte.
Bonus: observ ca suferinta e mai comoda si mai convenabila decat curajul de a-ti pune macar o singura intrebare. Oamenii sunt fericiti si fara salarii. O sa vezi.

dumitru,

Aici e paradoxul, aici e perversiunea. Oamenii inteligenti sunt mai simpli decat ne-am imagina. Inteligenta ii face sa-si arunce, rand pe rand, lasitatile, ipocrizia, impotenta, ca pe foile de ceapa. Prostii sunt incalciti si nuantati, ipocriti si zgomotosi.
M-am zbatut sa nu se copieze la evaluarea de la a VIII-a. Nu s-a copiat ca in alti ani. Dar oamenii au reflexul de a spune ca scoala castiga daca ies note mari. Fals, nu castiga nimic, doar dispretul elevului care povesteste in fata blocului prietenilor sai cum l-a lasat vaca aia de profesoara sa se ridice in picioare si sa se uite peste umarul colegului. Interesant e ca toata lumea se gandeste la deminitatea unei institutii, in loc sa se gandeasca la demnitatea proprie. Si la cea a colegului pe nervii si pe lucrul caruia te pisi din accese instantanee de bunatate. Caruia poate sa ii vina un rahat de inspector (din fericire e destul de bine vazut in institutia cu pricina :)) ) si sa ii spuna, "Cum dom'le copilul are 5 la oral si 9 la evaluarea nationala ???" si "Dumneata stii sa evaluezi???". Micile complicitati sunt intre noi - e absurd sa judeci totul prin grila morala cea mai rigida - dar atat.
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Unknown22 mai 2010 la 12:14
Al. F.,

De acord. Sindicat trebuie să existe, dar nu acesta. Da, avem nevoie de această formă de organizare a protestelor. Mie, însă, îmi este foarte clar că un sindicat atât de labil, atât de ușor cumpărabil, NU merită să existe. Acțiunile lui pe plan național, nu doar local, sunt îndoielnice. Problema mea este că noi, profesorii, ne plângem, după care îl susținem cu bună știință. Noi avem puterea de a-l desființa și de a forma altul. Nu o facem tocmai pentru că starea actuală ne este comodă, dar nu vrem să recunoaștem. De aceea spun că suntem cu toții ipocriți, de aceea spun că guițatul românesc la bere și/sau mici NU se pune. Orice defăimare ajunge subiect de divertisment pentru că NU ne afectează cu adevărat. Asta nu vrem nici în ruptul capului să recunoaștem.
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri

Adăugați un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

OVIDIU PÂRJOL s-a născut la Alba Iulia în anul 1982 şi a început studiul pianului la clasa profesoarei Rita Vrînceanu, în cadrul Liceului de Arte din localitate. A urmat apoi cursurile Liceului de Muzică „Dinu Lipatti” din Bucureşti, la clasa profesoarei Stela Avesalon; simultan a fost îndrumat şi de conf. univ. dr. Vlad Dimulescu de la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti. Mai departe a studiat pianul la Facultatea de Muzică a Universităţii „Transilvania” din Braşov, cu prof. univ. dr. Stela Drăgulin şi cu asist. univ. Horia Cristian, fiind îndrumat şi de pianistul Horia Mihail. A terminat un master cu specializarea Piano Performance în anul 2010 la aceeaşi Facultate de Muzică, la clasa prof. univ. dr. Stela Drăgulin.

A participat la cursuri de măiestrie interpretativă la Arad, Brădişor-Vâlcea, Braşov, Debrecen (Ungaria) susţinute de nume marcante ale pedagogiei pianistice internaţionale, ca: Gabriel Amiraş, Mihai Ungureanu, Walter Krafft, Horia Mihail, Kenneth Boulton, Thomas Hecht şi Jenö Jando.

Palmaresul competiţional al pianistului OVIDIU PÂRJOL conţine distincţii importante obţinute la olimpiadele naţionale de muzică şi la concursuri naţionale şi internaţionale de interpretare instrumentală. Astfel, pe plan naţional obţine Premiul II la Concursul Naţional de Interpretare Instrumentală, Deva, 1995, Premiul II la Olimpiada Naţională de Muzică, Craiova, 2000, Premiul I la Olimpiada Naţională de Muzică, Botoşani, 2002. La concursuri internaţionale este distins cu Premiul II, în anii 1998 şi 1999, şi apoi, în anul 2000, cu Premiul I, la Concursul Internaţional „Pro Piano” Bucureşti, Premiul II la Concursul Internaţional „Carl Filtsch” Sibiu 1998, finalist la Concursul Internaţional „Jeunesses Musicales” Bucureşti, 2000. A participat în 2005 la Concursul Internaţional „George Enescu” Bucureşti.

Activitatea artistică a pianistului OVIDIU PÂRJOL s-a concretizat în perioada 1998 – 2014 în numeroase recitaluri, participări la festivaluri, emisiuni radio şi tv, dintre care amintim: emisiunea televizată a d-lui Iosif Sava, „Lista lui Sava”, organizată la Palatul Cotroceni (iulie 1998), Festivalul „Tinere talente” de la Râmnicu Vâlcea (2001), numeroase recitaluri în Bucureşti şi Braşov, recitaluri radiodifuzate în direct în 2001, 2004, 2007 în cadrul emisiunii „Muzicieni de azi, muzicieni de mâine...” pe postul Radio România Cultural, recital în „Piaţa Festivalului”, în cadrul Festivalului „George Enescu” la Bucureşti (2001). A fost nominalizat la Colegiul PRO (2001). A realizat înregistrări la Radio România Muzical în mai 2001. A susţinut recitaluri la Sala Mică a Ateneului Român în 2002 şi 2006.

În anul 2002 a debutat ca solist, colaborând cu Filarmonicile din Ploieşti şi Braşov, interpretând Concertul pentru pian şi orchestră nr. 1 de Liszt, sub bagheta dirijorilor Radu Postăvaru şi Daisuke Soga. A colaborat şi cu Orchestra Filarmonicii din Târgu Mureş, deschizând „Zilele Târgumureşene” în 2003, cu interpretarea Concertului nr. 2 de Rahmaninov, sub bagheta dirijorului Kovács László. În mai 2008 interpretează acelaşi concert la Filarmonica Vâlcea, avându-l la pupitrul dirijoral pe Florin Totan. În stagiunea 2013-2014 a susţinut concerte cu Orchestra de Cameră a Judeţului Alba la Sebeş, Alba Iulia şi Bucureşti.

Din 2008 a format, împreună cu violistul Liviu Cernat, Duo Aurae, un duo cameral care şi-a propus să pună în lumină repertoriul standard violă – pian (cum ar fi Brahms – Sonatele Op.120, Schubert – Sonata „Arpeggione”, Enescu – Konzertstück, Schumann – Märchenbilder, Hindemith, Shostakovich, Rebecca Clarke), dar şi să abordeze repertoriul contemporan.

Începând cu anul 2010 şi-a extins din ce în ce mai mult „aria de manifestare” a talentului său şi în alte genuri muzicale, exprimându-se atât în jazz, cu trupele Caffe Noir şi Innervoices participând la prima ediţie a Festivalului Internaţional Alba Jazz în mai 2012, Innervoices deschizând concertul Alex Sipiagin Quartet, cât şi în rock, cu trupa Zadar, care a fost distinsă cu Marele Premiu la Festivalul şi Concursul Jam Session Sighişoara 2012 şi a avut o prestaţie excepţională pe scena Festivalului Padina Fest 2012. Ovidiu Pârjol este profesor şi pianist acompaniator la Liceul de Arte „Regina Maria” din Alba Iulia şi artist activ în mai multe proiecte muzicale albaiuliene.